Topic: Pe strategie
Că tot vorbirăm de strategie, un memo rothbardian pe tema asta:
http://libertarianpapers.org/2009/3-rot … o-be-done/
Cele bune,
T
Re: Pe strategie
Sunt de acord, trebuie să apară şi o mişcare pură liberală/libertariană care să nu fie asociată cu alte curente şi care să îşi păstreze coerenţa mesajului. Doar aşa se poate construi o mişcare libertariană pe termen lung.
Ştiu că s-a supărat toată lumea pe mine la cafenea, dar eu cred că trebuie să fim şi puţin machiavelici dacă vrem ca mişcarea liberală să aibă succes. Asta nu înseamnă că trebuie să ne schimbăm ideile sau idealurile, înseamnă numai că trebuie să vedem care e jocul şi să învăţăm să-l jucăm în favoarea noastră.
Eu sunt partizanul ideii că pentru ca curentul liberal/libertarian să aibă succes, trebuie să îl ajutăm oricum putem. Ca să luăm cazul despre care am discutat la cafenea: dacă o asociaţie liberală ar primi nişte subvenţii de ce să nu le accepte şi să le pună în serviciul cauzei pe care o apărăm? Nu vorbim despre o asociaţie care şi-ar compromite ideile. Adică care ar înceta să mai fie liberală ca urmare a subvenţiilor, vorbim de una care ar rămâne la fel de libertariană ca şi înainte dar care ar lua banii pentru a îşi propaga ideile.
E adevărat că există o problemă morală în a accepta subvenţii, dar până la urmă ar trebui să ne întrebăm ce e mai bine pentru mişcarea liberală. Da, exista şi un cost pentru curentul liberal la a lua subvenţii, pentru că e un gest imoral. Dar atunci trebui făcut un arbitraj în funcţie de cuantumul subvenţiei. Dacă această subvenţie este suficient de mare pentru a ajuta mai mult decât costă, atunci ar trebui luată. Dacă nu, atunci nu ar trebui luată. Idea de bază a deciziei trebuie să fie dacă ajută sau nu mişcarea liberală.
Re: Pe strategie
Consider ca verticalitatea reprezentantilor acestei miscari libertariene este foarte importanta, ca si consecventa si relevanta mesajului transmis. Astfel, daca vrei sa creezi o societate libertariana, poti oare sa faci asta incalcand proprietatea privata a persoanei X? Chiar daca este vorba de o singura persoana si chiar daca iti vei spune ca faci asta o singura data. In plus, spuneam ca proprietatea privata este pilonul de baza al miscarii libertariene, ca este principiul si dreptul primordial. Cum poti sa incalci acest principiu/drept si sa continui la construirea societatii la a carui fundatie ar trebui sa stea?
Ma gandeam ca nu as fi chiar impotriva subventiilor, daca ar veni fara conditii prea mari, sau care nu ar cere pervertirea mesajului si daca ar fi primite intr-un mod transparent. Nu sunt de acord cu ideea ca poti primi subventii daca nu afla nimeni. De regula, intr-o conjunctura sau alta, lucrurile astea ies la suprafata si consecintele sunt mult mai grave. Deci nu as fi impotriva subventiilor de la stat in cazul in care nu ar avea conditii mai mari decat beneficiile aduse (asa cum spune si Claudiu), si doar daca sunt oferite/primite in mod transparent. Dar ma intreb daca statul ar mai vrea sa ofere subventii in aceasta situatie?
- tgs
- Member
- Offline
Re: Pe strategie
Salut,
Iaca mi-am gasit un pic de timp...Claudiu, daca ai scapat teafar la cafenea, si ai scapat, inseamna ca e bine: miscarea liberala s-a suparat pe tine dar nu a decis sa inceapa seria sacrificiilor necesare tocmai cu tine. Altfel, cine stie 
Serios vorbind, eu intelesesem ca te referi la incalcarea vreunei proprietati private. Incalcarea proprietatii publice cred ca se poate plasa partial in sfera faptelor injuste, a celor doar imorale sau chiar a celor nici injuste, nici imorale. De luat de la caz la caz.
Re: Pe strategie
Inteleg de ce ai inteles ca ma refeream la incalcarea proprietatii private, initial discutia a inceput de la incalcarea proprietatii publice si a dus la incalcarea proprietatii private. Pentru ca pana la urma si proprietatea publica e o incalcare a proprietatii private.
Eu ce spun este deci ca din moment ce Statul tot agreseaza si ia impozite, macar sa ne dea noua libertarienilor cat mai multe dintre ele ca sa le investim in lupta impotriva acestei agresiuni. Pentru exemplul subvenţiilor, noi ar trebui sa militam contra lor dar de ce nu sa le luam si sa le utilizam chiar pe ele contra lor? E pur si simplu o lupta in care nu ne permitem sa nu luam resurse daca ne sunt oferite.
Apoi in cazul incalcarii proprietatii private, am mers prea departe, e adevarat. Dar totusi, daca am avea o masina de mers in timp si am sti 100% ca daca comitem vro agresiune acum va fi societatea libertariana in 10 ani si altfel ar fi in 100, nu ar trebui sa comitem agresiunea? Nu ar trebui sa punem in balanta agresiunea pe care o comitem acum si toate cele care s-ar comite timp de 90 de ani?
- tgs
- Member
- Offline
Re: Pe strategie
La ultima întrebare, răspunsul imi este laconic: Nu Cea mai simpla explicație e pe bază de comparații interpersonale de utilitate: nu sunt cu putință.
Last edited by tgs (2009-11-25 23:27:33)
Re: Pe strategie
Sunt de acord, nu se pot face comparatii interpersonale de utilitate. Dar dupa functia mea de utilitate personala, nu cred ca as ezita sa comit o agresiune pentru a grabi venirea societatea libertariana. Dar trebuie vazut si despre ce agresiune e vorba (una e sa furi o paine si alta sa omori milioane de oameni), si trebuie vazut si cu cat se grabeste venirea societatii libertariene. Dupa care trebuie sa punem toate acestea in balanta si emisa o judecata absolut subiectiva.
Oricum intrebarea era mai mult teoretica decat practica. Pentru ca in practica nu vom avea niciodata certitudinea ca o agresiune poate aduce liberalismul. Mai degraba inversul e plauzibil.
- tgs
- Member
- Offline
Re: Pe strategie
Sper că îți (vă) sună bine zicerea asta:
Institutul Ludwig von Mises – România se dedică studierii și promovării paradigmei praxeologice, care se împletește în mod firesc cu etica proprietății private, sugerând un aranjament social care s-ar putea numi „liberalismul coerent”. În această „ordine a proprietății private” maniera etatistă de a face lucrurile este înlăturată din sfera sănătății, educației, monedei, transporturilor, comerțului și activităților economice în general, dar și din domeniul protecției sau al justiției. Astfel, unei arhitecturi sociale defectuoase și aflate într-o inerentă dinamică spre mai rău, i se substituie o structură armonioasă, mai puțin costisitoare și robustă, bazată pe alegerea voluntară a firmelor și instituțiilor concurente.
Dincolo de interesul comun pentru studiu, nu există poziții și puncte de vedere instituționale (cum ar fi în cazul un partid politic), ci acestea rezultă natural din contribuțiile grupului de cercetători și simpatizanți care gravitează în jurul institutului.
Perspectiva care se conturează asupra modului ideal de a soluționa „problemele cetății” ar fi caracterizată de câteva trăsături:
În primul rând ghidarea permanentă după principii și doar în plan secundar colaborarea pragmatică, dar lucidă și fără compromis, în proiecte specifice de „policy”.
Este importantă cultivarea unei tradiții austriece bogate și vibrante, cu accentul pe formarea teoretică, pentru așezarea unei temelii și unui cadru al oricărui proiect ulterior de politică economică.
Direcționarea discursului către societate în general și nu către politicieni sau birocrați.
Elita politică, inerent afectată de sindromul „cei mai răi ajung în frunte”, elimină din rândurile sale, prin concurență, pe cei mai puțin agresivi, astfel că un politician cu adevărat bun este un accident al istoriei. Statul nu va scădea de bună voie, ci ca rezultat al opoziției sistematice și bine informate a societății pe care o impozitează. De aceea este preferabilă cultivarea gânditorilor valoroși și dialogul principial cu opinia publică mai degrabă decât cu statul depersonalizant.
Susținerea persoanelor care au sau promit capacitatea intelectuală, tăria de caracter și „pasiunea pentru libertate” indispensabile pentru continuitatea și coerența eforturilor depuse.
Astfel de oameni excepționali călăuzesc studenți, cercetători, simpatizanți și „simpli cetățeni”. Avem tot interesul să le încurajăm împlinirea intelectuală și să facem cunoscute roadele muncii lor, care ar rămâne la stadiul de proiect în absența unui minim sprijin material.
Finanțarea din surse exclusiv private.
Din motivele sugerate mai sus, Institutul Ludwig von Mises - România nu acceptă bani sau bunuri care să provină de la stat sau de la partide sau organizații politice.